Motto
„Prin orice pot cădea în lumea asta, numai printr-o mare iubire nu.”
Emil Cioran
Autistul, nu-l mai goniti pe Brancusi
Autistul, nu-l mai goniti pe Brancusi
Motto
„Daca o iei la stanga, mori de sete, daca o iei la dreapta, mori de foame, daca te întorci, iti blestemi zilele. Daca mergi inainte, vezi parul zanelor. Tu mergi inainte?!“ Daniel Dragan – Drum spre Arania
Muxica si texte Florin Chilian
Ai grijă de tine
22 Octombrie 1990 Paris
ai grijă de tine
să nu se-ntîmple ceva
totul va fi bine
sigur va fi bine
vei vedea
trotuare reci pe străzi pustii fără sens
mai văd
marcaje stricte pentru drumul de ales în viaţă
mulţi oameni trişti ce trec mereu undeva
în urma mea
imagini care vin şi trec ne-ncetat
dureri pe care că de-abia le-am lăsat în urmă
se-ntorc acum şi iar mă prind uşor
în hora lor
trec paşii mei ce sună tot mai stingheri
mergînd spre o lume care e undeva pe lume
mă trec prin viaţă uşor tăcuţi
abia ştiuţi
De-ai putea
14 Februarie 1997 Bucureşti
de-ai putea
să vezi vreodată
tot ce-mi trece prin ochi
cînd te văd
n-ai mai putea să te opreşti din plîns
n-ai mai vedea
de-ai putea
simţi vreodată
ce e-n inima mea
cînd lipseşti
n-ai mai putea să ştii pe unde eşti
te-ai rătăci
de-ai putea
s-auzi vreodată
tot ce nu pot să-ţi spun
cînd vorbesc
n-ai mai putea să-mi spui că ai să pleci
de-ai putea
să ştii vreodată
tot ce-mi trece prin gînd
cînd te văd
n-ai mai putea să uiţi s-o iei de la-nceput
Sens interzis
29 Martie 1989 Bucureşti
deschid ochii cu teamă şi privesc în jur
toate aud mă cheamă dar parcă n-au contur
mîna-ntind în faţă s-ating gîndul tău
nu-ntilnesc nimic
a fost doar un ecou
cît aş vrea să lupt cît aş vrea să strig
gindul tău mă cheamă şi mi se face frig
îmi repet întruna e-un ecou nu vin
întorc ochii să fug întorc ochii să strig
întorc ochii dar ochii revin
alergăm mereu pe drumuri nevăzute
alergăm mereu spre ţinte neştiute
căutînd mereu
lumina din vis ce ascunde
amintirea unei clipe
ce ştim
ca v-a veni-ntr-o zi
poate că de-aceea vezi poteci prin parcuri
ştii că-n lume sunt mult prea multe garduri
pe care stă scris mult prea clar şi concis
strict interzis
poate că de-aceea te iubesc pe tine
ştiu la multă lume asta nu convine
şi nu prea văd bine
ce-aveţi bă cu mine
căutînd mereu
lumina din vis ce ne-ascunde
amintirea unei clipe
ce ştim că va veni
…într-o zi
Dacă de ce
6 Ianuarie 1989 Bucureşti
dacă viaţa noastră
e un lung suspin
de ce n-avem voie
un minut să găsim
curat fără umbre
fără renunţări
o singură clipă
fără de urmări
dacă şi fericirea azi ne-o programăm
de ce n-avem voie un minut să renunţăm
la amar şi tristeţi ce pe inimă-apasă
să privim curat în oglinda de acasă
dacă totul e-n van
un pustiu fără margini
de ce să ne-ascundem
prin trecute imagini
declarînd tot mai des
viu exemplu fiind noi
că tot are sens
deşi tot e noroi
dacă tot e partaj şi lumini şi blesteme
de ce o viaţă-ntreagă s-avem de ce ne teme
şi de ce tot mai des spunem la dracu’ cu tot
dar de ce ne păstrăm sub ghilotină un loc
Viaţa ca o curvă
6 Martie 1994 Bucureşti
viaţa nu-i o curvă
lasă
lasă-i să-ţi cunoască inima
n-o zidi în piatră
lasă
lasă viaţa să ajungă-n viaţa ta
hai lasă
nu fugi de lume
lasă lumea-n lumea ta
cu adevărat
cu adevărat nu au ce să-ţi ia
nu au cum
ştiu eu, cîteodată
chiar ajungi să te saturi de toate oglinzile lumii
cîteodată chiar eşti
ştiu eu cîteodată
chiar ajungi să te saturi de toate legile lumii
cîteodată trăieşti
ştiu eu cîteodată
chiar ajungi să te saturi de toate dovezile lumii
cîteodată chiar vezi
ştiu eu cîteodată
chiar ajungi să te saturi de toate credinţele lumii
cîteodată chiar crezi
ştiu eu cîteodată
chiar ajungi să te saturi de toate cuvintele lumii
cîteodată zideşti
ştiu eu cîteodată
chiar ajungi să te saturi de toate minunile lumii
cîteodată zimbesti
ştiu eu cîteodată
chiar ajungi să te saturi de toate tacerile lumii
un miracol chiar esti
ştiu eu cîteodată
chiar ajungi să te saturi de toate iubirile lumii
cîteodată iubesti
Toate … toate
10 Decembrie 1988 Bucureşti – 30 Ianuarie 1993 Bucureşti
îţi dăruiesc acum vise de zbor înalt
însă în mîini tu nu te poţi bizui
îţi dăruiesc acum gînduri de-a fi curat
însă de-acum tu nu
tu nu-ţi mai aparţii
chiar aşa cu orice preţ
chiar aşa cu orice risc
chiar aşa cu orice chip
să vrei să reuşeşti în viaţă
doar aşa cu orice preţ
doar aşa cu orice risc
doar aşa cu orice chip
să vrei să reuşeşti în viaţă
să poţi
cum vei vedea iubirea celuilalt
dacă de-atîta lumină orbită vei fi
cum vei găsi forţă să crezi într-un mîine nepătat
dacă-n fiecare clipă tu nu
tu n-ai să ai pentru ce muri
îţi dăruiesc toate toate smaraldele lumii
hai arată-mi ca poţi
cuprinde-le-n mîini
îţi dăruiesc toate toate palatele lumii
hai arată-mi ca poţi
în fiecare rămîi
îţi dăruiesc toate toate luminile lumii
hai arată-mi ca poţi
poartă-le-n priviri
îţi dăruiesc toate toate înălţimile lumii
hai arată-mi ca poţi
hai fugi de amintiri
îţi dăruiesc acum vise de zbor înalt
însă în mîini tu nu
nu te poţi bizui
îţi dăruiesc acum gînduri de-a fi curat
însă de-acum tu nu
tu nu-ţi mai aparţii
cum vei vedea iubirea celuilalt
dacă de-atîta lumină orbită vei fi
cum vei găsi forţă să crezi într-un mîine nepătat
dacă-n fiecare clipă tu n-ai să ai pentru ce muri
Cine Minte?!
7 Ianuarie 1993 Bucureşti
cine minte spune cine minte curaj de-ai avea
cine-nşală spune cine-nşală curaj de-ai avea
gînduri vii îmi spală ochii
unii rîd că-s lacrimi
sîc
nu sînt
rîd în barbă popii
doamne cine-a spus că iadu-i pe pămînt
cine minte spune cine minte curaj de-ai avea
cine-nşală spune cine-nşală curaj de-ai avea
viaţa biată aţă totu-i circumstanţă
spune nu-i aşa
zîmbete trucate
vise încuiate-n suflet undeva
mai departe teatru joacă pînă altul locul îţi va lua
mai departe jocul va veni sorocul nu va mai durea
rîzi cu toată gura
rîzi să uiţi de ura ce te sufoca
rîzi atunci cînd doare
rîzi cînd viaţa moare în inima ta
rîzi şi treci prin viaţă treci ca o paiaţă piesă-ntr-un decor
rîzi să uiţi de tine rîzi şi speri că mîine va fi mai uşor
joc de marionete umbre etichete
hai
astea nu dor
joc absurd cu farduri luate drept stindarduri
într-un fals decor
cine minte spune cine minte curaj de-ai avea
cine-nşală spune cine-nşală curaj de-ai avea
Priveşte-n jur
5 Aprilie 1989 Bucureşti
hai priveşte-n jur
sigur există ceva curat
ceva nepătat
de cuvinte şi gesturi fără contur
hai priveşte-n jur
undeva a rămas lumina lumină
simt că-n sufletul tău
e-un ecou al luminii ce aştepţi să vină
în zori
şi să spargă bariera
cuvinte ce-ngheaţă tăcerea în vise ce ard
lumină din ochi
atît de aproape în sufletul meu
simt speranţa ce luptă in tine mereu
simt lumina ce arde în gîndul tău mereu
şi e tare greu
să te văd lăcrimînd
prin false cuvinte risipire de vînt
să te văd suspinînd
în zîmbete triste din ochi care plîng
gînduri mereu ascunzînd
în lacrimi ce plîng neştiute de vînt
hai priveşte-n jur
trebuie să fie ceva curat
ceva nepătat
de cuvinte şi gesturi fără contur
hai
priveşte-n jur
Atît de rar
2 Iulie 1990 Bucureşti
atît de rar vedem în jur ochi strălucind curat
acum cînd totul e să iei să n-ai nimic de dat
cînd tot mai greu loveşti s-aduni averi fără egal
cum să mai credem în poveşti
cînd totu-i pe cîntar
ce vile ai ce bani produci
e tot ce ne-a rămas
priveşti în urmă să-nţelegi sa ştii care-a fost primul pas
ochii ei mari rîdeau plîngînd ce bine-ţi aminteşti
dar nu mai ştii de ce-a plecat
nu ştii pe unde eşti
tot alergînd după averi ne rătăcim de tot
pustii prea singuri şi străini de noi
ne învîrtim în loc
renunţi mereu te-ascunzi mereu
de tot ce-ai vrea să fii
murind ajungem oameni mari
fără-a fi fost copii
în care vis te-ai rătăcit
care dorinţă s-a-mplinit
te-ntrebi mereu unde-ai greşit
pe drumul ce-ai ales
şi-ajungi bătrîn
şi vezi plîngînd
că n-ai avut vre-un sens
Oameni singuri
7 Ianuarie 1991 Bucureşti
de ce oameni sunteţi singuri
cine vă tot plînge-n gînduri
şi cine din urmă vă tot cheamă mereu
de ce doar singurătate
de ce zîmbete trucate
undeva e ceva ce din urmă vă cheamă mereu
de ce-i peste tot prăpăd
de ce ochii nu mai văd
cine rămîne în urmă şi cheamă mereu
de ce spui că viaţa minte
cînd inima ta mai simte
în ea e ceva ce din urmă te cheamă mereu
cine-n viaţă e deşteptul
cine-i prost cine-nţeleptul
şi cine rămîne în urmă şi cheamă mereu
ce e rău şi ce e bine
cine judecă pe cine
undeva e ceva ce din urmă ne cheamă mereu
încotro merg paşii voştri
încotro fugiţi să nu ştiţi
cine rămîne în urmă şi cheamă mereu
Ai grijă de ea
4 Ianuarie 1990 Bucureşti
ruptă din Soare
e taina Lunii
a cărei rază o ţii acum în palma ta
lovită cu ură de spaimele lumii
cu aripa frîntă a căzut în palma ta
ai grijă de ea
ca un copil
îţi doarme acum în palmă
e tare slăbită te rog ai mare grijă n-o speria
de-atîta vreme prin lume pribeagă
zîmbind unui vis doarme acum
în palma ta
ai grijă de ea
nu e doar o părere
un copil speriat doarme-n palma ta
e chiar viata ta
ai grijă de ea
ai grijă te rog
de aripa ei frîntă
lacrimii ce doare dă-i iubirea ta
ajut-o să zboare iar şi-atunci fericită
te va lua în zbor uşor
odată cu ea
ai grijă de ea
nu e doar o părere
e speranţa ta
ai grijă de ea
e speranţa ta
e chiar viaţa ta
ai grijă de ea
Post scripum
“Când am plecat de aici, v-am lăsat săraci şi proşti… Când am revenit, v-am regăsit şi mai săraci şi mai proşti.” Constantin Brâncuși
La 1 august 1951, Comisia Academiei Române respingea testamentul prin care Brâncusi dorea sa lase statului român atelierul sau din Paris. Motivul invocat: „Decadenta artei sculpturale” a lui Brâncusi.” Suparat, Brâncusi a renuntat atunci la cetatenia româna. Statul francez a primit cu bucurie si recunostinta oferta refuzata de kulturnicii de la Bucuresti. Statul francez a facut pentru Brâncusi ceea ce n-a facut nici macar pentru Rodin.
Preaedintiei, guvernului, parlamentului, clasei politice, curvelor in general.
P.S. Se pregateste Academia Româna
