PlanSuRasul

Motto

“Să dai… Să dai, să dai, iată marea fericire a vieții. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile… Să-ți trăiești amintirile, să-ți trăiești durerea… Să înhați raza de bucurie care fuge, să-ți arăți dinții frumoși în râsul pe care niște ochi umezi și-l cerșesc, și apoi, apoi să plângi nebunește, din toată inima sătulă de bucurie. Să plângi, un timp… Și apoi să râzi!.” Panait Istrati – Nerantula

Muzica si texte Florin Chilian

1. Dor

şi dintr-o dată toate-şi pierd din sens
şi nu mai ştii unde aveai de mers
rămîi mirat privind în preajma ta
dar unde e ea

încerci cu gîndul clipele s-aduni
şi lacrimi mari apar din alte lumi
pe obrazul tău durerea lor au plîns
dar unde s-a dus

dor de tine

sufletul tău odată plin de comori
e-acum ca o banală cutie de scrisori
încuiată mereu şi goală
o cutie banală

în fata ta răscruci apar mereu
nu poţi să spui
acesta-i drumul meu
aştepţi s-apară totuşi din neant
aştepţi la
post-restant

şi dintr-o dată soarele-i prea sus
şi oamenii toţi nu ştii de ce s-au ascuns
aştepţi s-apară totuşi din neant
aştepţi la
post-restant

2. Nevasta mea

nevastă-mea mă vrea dentist
uşor prostuţ dar optimist
nevastă-mea mă vrea bancher
un băiat dulce caracter

nevastă-mea mă vrea golan
băiat de fiţe cu merţan
nevastă-mea mă vrea artist
cu ochii mari şi zîmbet trist

nevastă-mea mă vrea sportiv
tare în muşchi dar emotiv
nevastă-mea mă vrea un dur
cu interlopii prin prejur

nevastă-mea mă vrea vedetă
ţoale dă firma etichetă
nevastă-mea mă vrea fierbinte
ea mă visează Kunta Kinte

nevasta, nevasta mea
tot ce nu sînt eu
ea vrea

3. Cădere in Rai

Domnului Stefan Iordache
(3 February 1941 – 14 September 2008)
şi te-adună şi te tună
şi te leagă şi te neagă
şi ea plînge rîzînd

cuvinte ascunse-n cuvinte
e logica, nu? – adevărul ce minte

nu te teme nu te teme
crede-mă dar nu te crede
şi ea rîde plîngînd

sînt vise trăite ca-n vis doar prin vise
metafizică dialectică
forţăm uşi deschise

şi se uită şi te uită
şi îţi cîntă te descîntă
şi ea plînge rîzînd

mai stai să nu cazi în Rai

imagini întîmplări răsfrînte-n cuvinte
privirea nu vede nu ştie ce simte
nu te-ntoarce nu-mi da pace
uită-mă dar vino-ncoace
şi ea rîde plîngînd

adevărul – fereastra în privire
ce-i real ce-i concret – amintire

te iubeşte te sfinţeşte
te respiră te zideşte
şi ea plînge rîzînd

4. Imnul de stat

nu vreau să mă duc la muncă
vreau să fiu patron
să pun fraierii la muncă
și eu doar să dorm

nu vreau să mă duc la muncă
vreau numai să dorm
să mă las uşor pe burtă
și să-mi fie somn

dorm
mai lasă-mă să dorm
mai lasă-mă un pic
nu vreau să mă ridic

na-ţie!

dorm
tu nu vezi, mor de somn
mai lasă-mă
dă dorm

na-ţie!

dacă mă auzi că sforăi – dorm
nu mă trezi din somn, cînd dorm
nu mă trezi
cînd dorm.

na-ţie!

pentru ce să merg la muncă
să plătesc facturi
dau nevastă banii-n casă
da’ tu tot mă furi

nu vreau să mă duc la muncă
vreau să nu lucrez
să mă las încet pe spate
și să tot visez

nu vreau să mă duc la muncă
vreau analfabet
vreau oligofren pe liste
vreau în Parlament

pentru ce să merg la muncă
am o carie pă dinte
uite vezi, iţi pute capul
ş’ajungi preşedinte

5. Valuri

rămîi lîngă inima mea pentru totdeauna
rămîi
lîngă inima mea
rămîi în privirea mea pentru totdeauna
rămîi
în privirea mea

valuri mari de alb
se sparg ţipînd în mine
mereu
valuri mari de alb
se sparg ţipînd în mine
şi e tare greu

fără iubirea ta
aş mai putea visa
să cred
fără iubirea ta
aş mai putea vedea
să cred

valuri mari de alb se sparg ţipînd în mine
şi e tare greu
valuri mari de alb din hău vin către mine
şi se pierd în hău

fără iubirea ta
aș mai putea vedea

6. Un arici pe-un câmp de maci

între grabă, între treabă
între urlet, între scrâşnet
un arici pe-un câmp de maci

nebunia zilei latră
piatră împietrită-n piatră
un arici pe-un câmp de maci

cărţile – ferestre-n ziduri – pentru toţi
un arici pe-un câmp de maci

între vise – regăsire
între taine – amintire
un arici pe-un cîmp de maci

printre gînduri printre rînduri
printre gene printre semne
un arici pe-un câmp de maci

între rîs şi răsărit
a uitat şi amintit
un arici pe-un cîmp de maci

între clipă între frică
între rugă între fugă
un arici pe-un cîmp de maci

7. Cer am fost

suflete zidit în rană
să te cer am fost
inimă plîngînd în taină
să te cer am fost
la toţi îngerii din soare
să te cer am fost
la toţi zeii dintr-o floare
să te cer am fost
la toţi sfinţii amintirii
să te cer am fost

la toţi magii despărţirii
să te cer am fost

aripi am avea
aripi

suflete lovit de viaţă
să te cer am fost
inimă plîngînd pe faţă
să te cer am fost
la toţi îngerii iubirii
să te cer am fost
la toţi zeii fericirii
să te cer am fost
la toţi sfinţii amintirii
să te cer am fost

la toţi magii despărţirii
să te cer am fost

dincolo de Rai în ceruri
să te cer am fost
dincolo de iad în neguri
să te cer am fost

8. Tu ești ceapa vieții mele

mi-am luat suport divin
nu se mai putea
se cere
să-mi țină rece paharul
cînd îmi cîntă lăutarul

ea și-a luat casă la curte
și un fraier să o mute
împărțim la doi necazul
pîna ieri nu a fost cazul

s-au scumpit banii femeie
au ajuns ca apa
tu ești ceapa vieții mele
plîng și eu ca tata
plîng cu vorbe și suspine
te dezbraci iar lîngă mine
dar ce rece e paharul
cînd îmi cînta lăutarul

nu mai da femeie-n cîine
că murim de foame mîine
nu mai bate cîinele
că gonești fripturile

e viața rea ca tirbușonul
cînd nu e gheață
scade tonul
dar io te iubesc cu foc
cum se iubește sticla-n dop

9. Tot ce sunt eu

cum să nu te sufoci
dacă ea nu respiră
cum să pleci de pe loc
dacă ea n-a plecat
cum să te minunezi
dacă ea nu se miră
cum să uiți cine ești
daca ea n-a uitat

cum să poți să zîmbești
daca ea nu mai rîde
ce să poți să-ți dorești
dacă ea nu a vrut
cum să știi ce să-ntrebi
dacă ea nu răspunde
cum să nu-ți amintești
dacă ea a știut

tu, tu, tu ești tot ce sunt eu

cum să fii tu senin
dacă ea e furtună
cum să fii tu întreg
dacă ești fără ea
cum să te risipești
dacă ea te adună
cum să ai tu un sens
daca nu e și ea

aș putea sta așa lîngă tine
o vreme
aș putea să rămîn
uite așa
doar tăcînd

10. Nu mai beau

nu mai beau că te văd frumoasă
nu mai beau că te iau acasă
nu mai beau că mă doare capu’
nu mai beau că-l visez pă tac-tu’

nu mai beau la ficat nu-i bine
nu mai beau că profiţi de mine
nu mai beau că te văd în raze
nu mai beau că provoacă gaze

făptură gingaşă
făptură divină
băutura-i de vină
băutura îngraşă

nu mai beau că să bei nu-i bine
nu mai beau că te muţi la mine
nu mai beau că-mi leșină mersul
nu mai beau că te văd
ești stresul
nu mai beau

nu mai beau rup filozofia
nu mai beau că-ti traduc chimia
nu mai beau că semeni cu mă-ta
ești la fel de acră
nu mai beau
mă-ta nu e mă-ta
mă-ta-i transformată
upgradată-n soacră
nu mai beau

nu mai beau știu că nu e bine
nu mai beau că mă văd cu mine
nu mai beau că polemizez amical cu Pleșu
nu mai beau că-mi sucombă preșul

nu mai beau că mi-e frig la mine
nu mai beau mă-mbăt de cuvinte
nu mai beau băutura-i rea
nu mai beau dar mi-e dor de ea

11. Dragostea mea

poţi plînge
cînd tu plîngi îngerii plîng şi plouă
poţi plînge
cînd tu plîngi stelele plîng
e rouă

lasă-te să plîngi în voie
îngerii te vor veghea
lasă-te să plîngi în voie
stelele te-or alina

dragostea mea

zîmbeşte
cînd tu rîzi îngerii rîd
e soare
zîmbeşte
stele-n ochi ţi-apar pe rînd
din mare

lasă-te să rîzi în voie
îngerii-ţi rîd în priviri
lasă-te să rîzi în voie
stelele-ţi dau amintiri

poţi plînge
numai cei puternici plîng
zîmbeşte
arde ce-a fost rău rîzînd

lume tainică de lacrimi
în priviri cînd îmi plîngeai
vedeam
lume însorită-n zîmbet
prin gînduri cînd îmi rîdeai
ştiam

Post scriptum

Plânsulrâsul – Plânsul, surâsul și râsul
PlânSuRâsul vorbește despre cele trei emoţii profund umane, emoții de care am uitat, emoții pe care le-am cuprins într-o singură respirație, încercând să anulez distanțele dintre noi, contopindu-le pe toate trei într-un singur cuvânt, cuvânt inventat de mine pentru acest album.
De multă vreme nu am mai văzut oameni plângând în hotote, aşa de să sară cămașa de pe ei ori râzând cu toată gura, hohotind din toată inima… Și surâsul, starea aceea de drag pur și simplu.
Ne-au dispărut emoţiile primare.
Am acceptat să ne fieluate, netezite, îmblânzite și uniformizate de tăvălugul aberantalui trebuie să fie politically correct – deparcă afi om este cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla.
Nu ne mai putem permite emoții, dacă vrem să reușim în viață.
Avem dinţii strânşi, prea scrâșniți, iar în priviri nu mai purtăm demult durerea, bucuria sau seninul speranţei, ci înverşunarea condiționării de a reuși în viață cu orice risc, cu orice preț, cu orice chip.
Trei emoții profund umane, toate circumscrise aceluiași cuvânt, într-oalternanță mai mult decât firească. Emoții care ar trebui să ne definească, în cele mai sensibile, delicate și bogate zone ale întâmplătoarei noțiuni de umanitate, pe noi – ca oameni vii – fiind.
Florin Chilian