Vis-Ã -vis

Florin Chilian/ martie 28, 2019/ Editoriale/ 1 comments

Vis-Ã -vis

Autor: Florin Chilian  27 Iun 2006 – Jurnalul National

 

A inceput „predarea” valorilor in functie de functia pe care o ocupi si de cat de public esti. Mai rau, sunt tot felul de cretini care ocupa locurile astea publice care pentru vreun favor sexual sau material sunt gata sa ne prezinte o imbecilitate crasa, ridicand-o la rang de a zecea minune a lumii

Nu mai ai la ce sa te raportezi, nu mai exista repere, sisteme de valori… Increderea in tine incepe sa se risipeasca cu fiecare incercare de a face demonstratia ca poti, ca duci lupta asta ce tine de absurd pe social. Ne dispar modelele si altele nu se mai nasc. Ramanem cu tot felul de facaturi, cu tot felul de impostori al caror unic merit sunt vizibilitatea si forta decibelilor din voce sau dimensiunea contului din banca. Cum ne orientam? Ce drum sa alegem? Cum alegem sa alegem?! Vine „globalizarea” peste noi ca un tavalug, egalizand totul, niveland constiinte si vise, aspiratii si credinte. Vine! Incet, dar sigur se apropie era mediocritatii. Nu mai sunt permise aparitia si existenta personalitatilor.

Astea dau idei, aduc necazuri, trezesc vita din somn, si asta nu poate fi „de” bine. E ceva vreme de cand nu s-au mai nascut oameni care pot muri pentru o idee, care-si pot sacrifica viata pentru un ideal. Nu mai au pentru ce sa se nasca. Nu mai exista idei – au fost consumate fara vreun „real” folos atatea veacuri, si cu atat mai putin nu mai exista idealuri. Nu sunt utile. Parca acum mai mult ca oricand totul e rezolvat si iertat de imperioasa nevoie de a duce ceva acasa, de mancarea ce trebuie asezata in fata copilului care, nu-i asa?!, ne defineste statutul social, ne certifica integrarea in sistem. Mai conteaza din ce mizerii morale e facuta „hrana” aceea?! Tare ma tem ca nu.A inceput „predarea” valorilor in functie de functia pe care o ocupi si de cat de public esti. Mai rau, sunt tot felul de cretini care ocupa locurile astea publice care pentru vreun favor sexual sau material sunt gata sa ne prezinte o imbecilitate crasa, ridicand-o la rang de a zecea minune a lumii.Nu mai conteaza ca respectiva minune tine trei secunde si dispare firesc in marea „minunilor” deja consumate. Imediat e gata o alta si inca o alta si tot asa. Asta se cheama randament, eficienta, industrie, star-sistem in cele din urma.E posibil sa ai curiozitatea sa vrei sa afli cum si care au fost criteriile ce l-au ghidat in alegerile facute. Proasta idee! Tot ce vei reusi sa afli e ca vis-Ã -vis de o alta realitate respectiva „minune” sta in picioare, chiar daca schiopateaza putin. Parca seamana putin, parca… si oricum trebuia sa fie ceva acolo, iar daca nu ar fi fost asta, s-ar fi gasit negresit o alta cel putin la fel de „minunata”. Gata cu argumentele, ai inteles?! Totul e raportat la vis-Ã -vis, si asta pentru ca idiotul nu stie nici macar ca expresia asta: vis-Ã -vis nu se poate folosi decat in raport de distante, fiind utila mai ales unei bresle aflate pe cale de disparitie ca atatea altele. „Arhitectura este o muzica impietrita”…. deh… alte vremuri. Uite asa ajungem sa punem inaintea celui care gandeste pantoful, pe cel care-l executa. Punem inaintea creatiei executia. Cat de pe dos e scara asta!Draga dictatura a clasei muncitoare si iata cum o copie de doi bani ajunge sa fie inzecit mai valoroasa decat originalul. Totul e acum explicat si motivat de o tampa civilizatie a apropoului, pentru ca argumentele nu mai exista.Cu varf si indesat l-am meritat pe Ceausescu, dar si pe Iliescu, nu mai putin pe Constantinescu, iar acum pe Basescu. Nu sunt altceva decat prea fidelele noastre imagini adunate de prin risipirile oglinzilor.

Sunt in toate si peste tot prezenta, civilizatia apropoului si daca ati crezut vreo clipa ca ce scriu acum are legatura doar cu „fenomenul” muzical de la noi, sunteti niste prosti!