Gripa Spaniola 1918: Nimic altceva decat un vaccin experimental de meningită bacteriană al armatei americane. Fort Riley 1918. A facut mai multe victimei decat razboiul, între 50 și 100 de milioane de oameni. „Gripa spaniolă”a fost de fapt pneumone bacteriana.
Un vaccin experimental militar din 1918 a fost cel care a ucis între 50 și 100 de milioane de oameni, dându-se vina pe „gripa spaniolă”
Care este originea pneumoniei bacteriene a „gripei spaniole” din 1918
De ce ”spaniolă”?
Spania era una dintre puținele țări care nu au fost implicate în primul război mondial. Majoritatea țărilor implicate în război și-au cenzurat presa. Fără preocupări legate de cenzură, cele mai vechi declarații de presă ale numărului mare de persoane care au murit din cauza de bolii, au venit din Spania.
Țările aflate în conflict nu au vrut să sperie în continuare trupele, așa că toți erau mulțumiți de țapul ispășitor din Spania. Soldaților din toate părțile li s-ar fi cerut să treacă pe pământul nimănui, sub focul mitralierei, care era și așa destul de înfricoșător, fără să mai știe că tranșeele erau terenul de răspândire a bolii.
Totul a început când, din 21 ianuarie până în 4 iunie 1918, un vaccin experimental de meningită bacteriană, cultivat pe cai de către Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale din New York, a fost injectat soldaților de la Fort Riley.
Reamintesc ca Institutul este locul unde s-a născut industria farmaceutică modernă. Institutul a pionierat multe dintre abordările pe care industria farmaceutică le utilizează astăzi, inclusiv prepararea serurilor de vaccin.
Asadar, asa zisa „gripa spaniola” a fost de fapt o pandemie bacteriană
Kevin Barry, Președinte First Freedoms, Inc.
„Gripa spaniolă” a ucis aproximativ 50-100 de milioane de oameni, în timpul unei pandemii din anii 1918-19.
Dar dacă povestea care ni s-a spus despre această pandemie nu este adevărată? Dar dacă, în schimb, infecția ucigașă nu a fost nici gripa, nici de origine spaniolă?
Documentele recent analizate dezvăluie că „gripa spaniolă” ar fi putut să fie un experiment cu vaccinuri militare, care a mers prost.
Privind retrospectiv, la aniversarea a 100 de ani de la sfârșitul primului război mondial, trebuie să cercetăm mai adânc, pentru a rezolva acest mister.
Sumar
Motivul pentru care tehnologia modernă nu a reușit să identifice tulpina de gripă ucigașă din această pandemie este pentru că nu gripa a fost ucigașul.
Mai mulți soldați au murit în timpul primului război mondial de această boală, decât de gloanțe.
Pandemia nu era gripă.
Se estimează că 95% (sau mai mult) dintre decese au fost cauzate de pneumonie bacteriană, nu de virus gripal.
Pandemia nu era de origine spaniolă.
Primele cazuri de pneumonie bacteriană din 1918 au apărut la o bază militară din Fort Riley, Kansas.
Din 21 ianuarie până în 4 iunie 1918, un vaccin experimental de meningită bacteriană, cultivat pe cai, de către Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale din New York, a fost injectat în soldații de la Fort Riley.
În restul anului 1918, acești soldați – care trăiau adesea și călătoreau în condiții sanitare precare – au fost trimiși în Europa pentru a lupta, au răspândit bacterii la fiecare oprire dintre Kansas și tranșele de la frontierele Franței.
Un studiu descrie soldați ”cu infecții active, (care) aerosolizau bacteriile care le colonizau nasul și gâtul, în timp ce alții – adesea, din aceleași ‘spații de respirație’ – au fost profund sensibili la invazia și diseminarea rapidă în plămânii lor a propriilor bacterii colonizatoare sau ale altora.”
(1) ”Gripa spaniolă” a atacat oamenii sănătoși în primul rând. Pneumonia bacteriană atacă oamenii în primul rând. Gripa atacă mai ales persoanele tinere, în vârstă și pe cele imuno-compromise.
Când s-a încheiat primul război mondial, la 11 noiembrie 1918, soldații s-au întors în țările lor de origine și în avanposturile coloniale, răspândind pneumonia bacteriană ucigașă la nivel mondial.
În timpul primului război mondial, Institutul Rockefeller a trimis serul antimeningococic și în Anglia, Franța, Belgia, Italia și în alte țări, ajutând la răspândirea epidemiei la nivel mondial.
În timpul pandemiei din 1918-1919, așa-numita ”gripă spaniolă”, au fost ucise 50-100 de milioane de oameni, inclusiv mulți soldați.
Mulți oameni nu-și dau seama că boala a ucis mult mai mulți soldați, ai tuturor combatanților, decât mitralierele sau gazul-muștar sau orice altceva asociat de obicei cu Primul Război Mondial.
Când Statele Unite au declarat război în aprilie 1917, industria farmaceutică incipientă a obținut ceva pe care nu l-au avut înainte – o mare cantitate de subiecți umani de test, sub forma primului proiect al armatei americane.
Înainte de război, în 1917, armata americană era formată din 286.000 de bărbați.
După război, în 1920, armata americană s-a desființat și avea 296.000 de bărbați.
În timpul războiului din anii 1918-1919, armata americană s-a umflat la 6.000.000 de bărbați, 2.000.000 de bărbați fiind trimiși peste hotare.
Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale a profitat de acest nou zăcământ de cobai umani, pentru a efectua experimente de vaccinare.
RAPORT CU PRIVIRE LA VACCINAREA ANTIMENINGITĂ ȘI OBSERVAȚII ASUPRA AGLUTININEI ÎN SÂNGELE PURTĂTORILOR CRONICI DE MENINGOCOC de Frederick L. Gates De la Spitalul Bazei Fort Riley, Kansas, și Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale, New York.
Primit pe 20 Iulie 1918 (Nota autorului: vă rog citiți raportul despre Fort Riley în întregime, astfel puteți aprecia neglijența experimentului desfășurat pe aceste trupe.) Între 21 ianuarie și 4 iunie 1918, dr. Gates raportează un experiment, în care soldaților li s-au administrat 3 doze de vaccin împotriva meningitei bacteriene. Cei care conduceau experimentul asupra soldaților nu au făcut decât să dozeze un ser vaccinal dezvoltat în cai. Regimul de vaccinare a fost conceput pentru a se folosi 3 doze. 4.792 de bărbați au primit prima doză, dar numai 4.257 au primit a doua doză (în scădere cu 11%) și doar 3702 au primit toate cele trei doze (în scădere cu 22,7%). Un total de 1090 de bărbați nu mai era acolo pentru a treia doză. Ce sa întâmplat cu acești soldați? Au fost expediați în est cu trenul, din Kansas, pentru a urca pe o navă spre Europa? Au fost în spitalul Fort Riley? Raportul Dr. Gates nu ne spune. Un articol care însoțește emisiunea ”American Experience” pe care am urmărit-o face ceva lumină despre ce ar putea fi cu acești 1090 de oameni. Gates și-a început experimentele în ianuarie 1918. Până în luna martie a aceluiași an, ”100 de bărbați, pe zi” intrau în infirmerie la Fort Riley. Lipsesc unii dintre acești bărbați din raportul Dr. Gates – cei care nu au primit a doua sau a treia doză? ”… La scurt timp înainte de micul dejun, luni, 11 martie, va cădea primul domino, semnalând începerea primului val al gripei din 1918. Bucătarul companiei, Albert Gitchell, s-a prezentat la infirmeria campusului, plângându-se de ”o răceală rea”. Chiar după el, a venit căpitanul Lee W. Drake, cu o plângere similară. Până la prânz, chirurgul campusului, Edward R. Schreiner, avea în grijă peste 100 de bolnavi, toți suferind aparent de aceeași maladie … ”(5) Gates afirmă că mai mulți bărbați din experiment au avut simptome asemănătoare gripei: tuse, vărsături și diaree, după primirea vaccinului. Aceste simptome au fost un dezastru pentru bărbații care trăiau în barăci, călătoreau pe trenuri până la coasta atlantică, navigau spre Europa și trăiau și se luptau în tranșee. Condițiile nesanitare de la fiecare pas al călătoriei reprezintă un mediu ideal pentru răspândirea unei boli contagioase ca pneumonia bacteriană. Din raportul Dr. Gates: ”Reacții — … Au fost observate mai multe cazuri de slăbiciune a intestinelor sau diaree tranzitorie. Acest simptom nu a fost întâlnit înainte. Ancheta atentă a cazurilor individuale a adus adesea informații despre faptul că bărbații care s-au plâns de efectele vaccinării suferiseră de guturai ușor, bronșită etc. la momentul injectării.” ”Uneori reacția a fost inițiată ca răcire sau ca o senzație de frig și un număr de bărbați s-au plâns de febră sau senzații de febră în timpul nopții următoare. Următoarea ca frecvență a fost greața (ocazional vărsături), amețeli și dureri generale la nivelul articulațiilor și mușchilor, care, în câteva cazuri, au fost localizate în special în zona gâtului sau cea lombară, provocând gât rigid sau rigiditate a spatelui. Câteva injecții au fost urmate de diaree. Reacțiile, prin urmare, simulează ocazional declanșarea meningitei epidemice și câțiva bărbați vaccinați au fost trimiși ca suspecți la spitalului bazei, pentru diagnostic.”(4). Potrivit lui Gates, ei au injectat în soldați doze aleatoare dintr-un vaccin experimental contra meningitei bacteriene. Ulterior, unii dintre soldați aveau simptome care ”simulează” meningita, dar dr. Gates avansează afirmația fantastică că nu era meningită reală. Soldații au dezvoltat simptome asemănătoare gripei. Meningita bacteriană, atunci și acum, este cunoscută că mimează simptome asemănătoare gripei. (6) Poate similitudinea simptomelor precoce ale meningitei bacteriene și ale pneumoniei bacteriene cu simptomele de gripă este motivul pentru care experimentele vaccinului de la Fort Riley au reușit să scape de sub control, ca o potențială cauză a gripei spaniole, timp de 100 de ani și numărăm (anii) în continuare. Cum s-a răspândit atât de rapid „gripa spaniolă”? Există un element al unei furtuni perfecte, în modul în care se răspândesc bacteriile lui Gates. Primul război mondial s-a încheiat la numai 10 luni după primele injecții. Din nefericire pentru cei 50-100 de milioane care au murit, acei soldați injectați cu bacterii cultivate pe cai s-au mișcat repede în aceste 10 luni. Un articol din 2008 pe site-ul CDC descrie modul în care soldații bolnavi din războiul mondial ar fi putut transmite bacteriile la alții, devenind ”adulți-nor” (purtători, gazdă). În cele din urmă, pentru perioade scurte și în grade diferite, gazdele afectate au devenit ”adulți-nor”, care au crescut aerosolizarea coloniilor bacteriene, în special pneumococci, streptococi hemolitici, H. influenzae și S. aureus. Timp de câteva zile, în timpul epidemiilor locale – în special în locațiile aglomerate, cum ar fi spitalele, taberele militare, navele de trupe și minele (și tranșele) – unele persoane au fost sensibile imunologic, infectate sau s-au recuperat din infecții cu virus gripal. Persoanele cu infecții active și-au aerosolizat bacteriile care le colonizau nasul și gâtul, în timp ce alții – adesea, din aceleași ”spații de respirație” – au fost profund sensibili la invazia și diseminarea rapidă în plămânii lor a propriilor bacterii colonizatoare sau ale altora. (1) De trei ori în raportul său cu privire la experimentul vaccinal de la Fort Riley, dr. Gates afirmă că unii soldați au avut o ”reacție severă” indicând ”o susceptibilitate individuală neobișnuită la vaccin”. În timp ce vaccinul i-a făcut pe mulți bolnavi, i-a ucis doar pe cei care erau susceptibili la acest lucru. Cei care s-au îmbolnăvit și au supraviețuit, au devenit ”adulți-nor” (purtători), care au răspândit bacteriile la alții, ceea ce a creat mai mulți ”adulți-nor”, răspândindu-se astfel în alte locuri, unde a ucis susceptibilii, repetând ciclul până când nu mai erau condiții de război și nu mai existau milioane de soldați să se experimenteze. Scorul deceselor în trupele americane a fost enorm și este bine documentat. Dr. Carol Byerly descrie modul în care ”gripa” a călătorit ca un foc sălbatic, prin intermediul armatei americane. (puneți ”bacterii”, în locul termenilor ”gripă” sau ”virus”, ai dr. Byerly): ”… Paisprezece dintre cele mai mari tabere de antrenament au raportat focare de gripă în martie, aprilie sau mai, iar unele dintre trupele infectate au purtat virusul cu ei, la bordul navelor, în Franța … În timp ce soldații din tranșee s-au îmbolnăvit, militarii i-au evacuat din liniile frontale și i-au înlocuit cu bărbați sănătoși. Acest proces a adus continuu virusul în contact cu noi gazde – tineri, soldați sănătoși, în care s-ar putea adapta, reproduce și deveni extrem de virulenți, fără pericol de epuizare. … Înainte de interzicerea oricărei interdicții de călătorie, un contingent de trupe de înlocuire a plecat din Camp Devens (în afara orașului Boston) pentru Camp Upton, Long Island, punctul de debarcare al Armatei pentru Franța și a adus gripa cu ei. Oficiali medicali de la Upton au declarat că a apărut ‘brusc’ pe 13 septembrie 1918, cu 38 de internări în spital, urmate de 86 a doua zi și 193 de următoarea. Internările în spital au atins maximul de 483 pe 4 octombrie, iar timp de 40 de zile Camp Upton a trimis 6.131 de bărbați la spital, pentru gripă. Unii au dezvoltat pneumonie atât de repede, încât medicii i-au diagnosticat observând pur și simplu pacientul, mai degrabă decât ascultându-le plămânii … ” (7) Statele Unite nu au fost singura țară în posesia vaccinului bacterian experimental al Institutului Rockefeller. Un raport din 1919 al Institutului afirmă: ”Ar trebui să se facă referire la faptul că, înainte ca Statele Unite să intre în război (în aprilie 1917), Institutul a reluat pregătirea serului antimeningococic, pentru a satisface cererile Angliei, Franței, Belgiei, Italiei și a altor țări.” Același raport afirmă: ”Pentru a răspunde cererii brusc crescute de seruri curative elaborate la Institut, a fost construit rapid un grajd special pentru cai …” (8) Un ser experimental antimeningococic realizat pe cai și injectat în soldați care intrau în condițiile de trai înghesuit și nesanitar de război … ce ar putea merge prost? Este serul bacterian făcut pe cai, de la Institutul Rockefeller, care a fost injectat în soldați americani și distribuit în numeroase alte țări, responsabil de uciderea a 50-100 de milioane de persoane prin infecții pulmonare bacteriene, în 1918-19? Institutul spune că a distribuit serul bacterian în Anglia, Franța, Belgia, Italia și în alte țări în timpul primului război mondial. Nu se știe suficient cum aceste țări au experimentat pe soldații lor. Referințe Deaths from Bacterial Pneumonia during 1918–19 Influenza Pandemic / Morțile de pneumonie bacteriană în timpul epidemiei de grip din anii 1918-19 John F. Brundage* și G. Dennis Shanks† Afilierile autorilor: *Armed Forces Health Surveillance Center, Silver Spring, Maryland, USA; †Australian Army Malaria Institute, Enoggera, Queensland, Australia https://wwwnc.cdc.gov/eid/article/14/8/07-1313_article World Health Organization: Unsafe drinking water, sanitation and waste management/ Organizația Mondială a Sănătății: Apa de băut, sanitizarea și gestiunea deșeurilor, nesigure http://www.who.int/sustainable-development/cities/health-risks/water-sanitation/en/ J Infect Dis. 2008 Oct 1; 198(7): 962–970. Predominant Role of Bacterial Pneumonia as a Cause of Death in Pandemic Influenza: Implications for Pandemic Influenza Preparedness / Rolul predominant al pneumoniei bacteriene ca și cauză de deces în gripă pandemică: Implicații pentru pregătiri în vederea gripei pandemice David M. Morens, Jeffery K. Taubenberger, și Anthony S. Fauci https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2599911/ 4. PDF of Fort Riley Study (1918) / PDF-ul Studiului Fort Riley (1918) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2126288/pdf/449.pdf 5. American Experience, “The First Wave”/ Experiența Americană,”Primul val”, PBS https://www.pbs.org/wgbh/americanexperience/features/influenza-first-wave/ 6. Mayo Clinic: Meningitis / Clinica Mayo: Meningita www.mayoclinic.org/diseases-conditions/meningitis/symptoms-causes/syc-20350508 7. Public Health Rep. 2010; 125(Suppl 3): 82–91. The U.S. Military and the Influenza Pandemic of 1918–1919 / Armata SUA și pandemia de gripă din 1918-19 Carol R. Byerly, PhD https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2862337/ 8. Rockefeller Institute pamphlet PDF (1919) / Broșura de prezentare a Institutului Rockefeller https://digitalcommons.rockefeller.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1005&context=rockefeller-institute-descriptive-pamphlet 9. Is Military Research Hazardous to Veterans’ Health? Lessons Spanning Half a Century, A Staff Report Prepared for the Committee on Veterans’ Affairs, United States Senate, December 1994 / Cercetările medicale din armată sunt periculoase pentru sănătatea veteranilor? Lecții de-a lungul a jumătate de secol, un raport al personalului, pregătit pentru Comisia pentru Problemele Veteranilor, Senatul Statelor Unite, decembrie 1994 https://www.hsdl.org/?abstract&did=438835 10. Dr. Stanley Plotkin: vaccine experiments on orphans, the mentally retarded, and others (January 2018) / Dr. Stanley Plotkin: experimente cu vaccinuri pe orfani, retardați mental și alți (ianuarie 2018) https://youtu.be/yevV_slu7Dw 11. Universal Declaration on Bioethics and Human Rights (19 October 2005) / Declarația Universală a Bioeticii şi a Drepturilor Omului (19 octombrie 2005) http://portal.unesco.org/en/ev.php-URL_ID=31058&URL_DO=DO_TOPIC&URL_SECTION=201.html 12 CDC Offers New Stats On Disability Prevalence / CDC oferă statistici noi privind prevalența dizabilității https://www.disabilityscoop.com/2016/03/14/cdc-disability-prevalence/22034/ 13. 1986 Vaccine Injury Compensation Act / 1986 Legea privind Compensarea Vătămărilor Vaccinale https://worldmercuryproject.org/news/childhood-vaccine-injury-act-protect/
